Una dintre cele mai întunecate pagini ale istoriei noastre, care a lăsat răni adânci în memoria și mentalul nostru colectiv – foametea provocată de regimul stalinist în anii ’46–’47. Această tragedie nu a fost un blestem al naturii, ci o crimă provocată intenționat de regimul autoritar, care a condamnat la moarte prin înfometare sute de mii de oameni nevinovați. Nu este vorba despre statistici, ci despre părinți, copii, bunici – destine frânte, familii distruse, un popor întreg lovit în dreptul său de a exista.
Foametea a fost folosită ca o armă împotriva demnității și identității noastre, o politică de deznaționalizare și îngenunchiere a unui popor, dar noi am rezistat. Cu sacrificii enorme, în ciuda durerii, moldovenii au demonstrat caracter, determinare și solidaritate în perioadă de cumpănă. Supraviețuitorii acestei orori sunt dovada vie a rezistenței naționale și a spiritului nostru care nu poate fi înfrânt.
Această tragedie ne învață că viața umană și drepturile universale sunt valori supreme și că nicio ideologie nu are dreptul să le calce în picioare. Nu trebuie să uităm adevărul: foametea a fost provocată deliberat pentru a slăbi poporul nostru, pentru a ne înstrăina de rădăcini și pentru a rupe unitatea noastră națională.
Astăzi, memoria celor care au pierit ne cheamă să fim mai solidari, mai uniți și mai aproape unii de alții. Numai prin unitate, libertate și rezistență putem ține piept provocărilor contemporane.
Dragi cetățeni, să transformăm memoria în putere, adevărul în busolă și solidaritatea în fundamentul unei Moldove libere și demne.
